Cum simt că prin a stelelor lucire,
Când îngerii cu şoapta lor se cheamă,
Nu pot găsi un termen de iubire
Un altul mai sublim decât de „mamă”,
Al mamei nume numele să-ţi poarte,
Căci mi-ai fost mamă cu mai mult temei,
Şi-n inima-mi te-ai aşezat prin moarte:
Prin libertatea sufletului ei.
Cum mama ce-o pierdui din vremi uitate
Doar mie-mi fuse mamă, biet stingher,
Tu mamă eşti iubitei adorate.
Mai scumpă-mi eşti ca maica mea din cer,
Prin infinita-n care – odată soaţa
Mi-a fost mai dragă-n suflet decât viaţa.
Traducere: Nicu Porsenna
Foto sus: Mamă și copil (detaliu din Cele trei vârste ale femeii), de Gustav Klimt, ulei pe pânză (c. 1905)
Adaugă un comentariu